Prima dată, oare ultima?

Mai știi sentimentul ăla de la primul sărut din copilărie? Toate momentele inocente petrecute când erai doar un puști sau o puștoaică inocentă? Eh, eu încerc să mi le aminteasc și nu reușesc. E greu când nu există așa ceva. Mă rog, melancolie, melancolie.. Mai da-o naibiiiiii de treabă. Închid laptopul și îmi iau repede sacoul pe mine, pantofii și am plecat. Unde? Nu știu, nicăieri. Poate c-am ieșit doar să iau niște aer curat, sau poate nu. Auzisem acum ceva timp că s-a stabilit în cartier un băiat, în jur de 24-25 de ani care se ocupă cu diverse prafuri din magazinele de vise, unde auzisem că a lucrat. Sun un prieten care avea numărul lui și îl rog să mi-l dea și mie. Îl rog pe tip să ne întâlnim în fața blocului lui. Îmi dă două pliculețe ”de probă„ pentru a-mi da seama dacă e marfă bună sau nu.
-Bună, am auzit că vrei ceva prafuri.
-Mda.. m-am gândit să încerc, poate-poate.
-Bine, uite, ți le dau, dar ai grijă cum le consumi, nu trebuie să se afle.
-Da, stai liniștit. Am auzit că ești venit nou în cartier, schimbasem eu subiectul.
-Um...da, se poate zice și asa..
Și am plecat.. Nu vroiam să mă întorc acasă, așa că m-am mai plimbat puțin. Mă sună I. Îmi zice că vrea să ne vedem. Îl refuz, nu merită. În seara asta vreau să fiu eu și noua ”achiziție„. De prea multe ori m-am drogat cu parfumul lui, vreau să încerc și altceva care nu dă dependență de la prima încercare. L-am refuzat, chiar dacă mi-a fost greu. Am reușit. Pentru prima dată, zâmbind.

Întâlnire neașteptată.

Dimineață. E 8:15. Sună alarma.Altă zi, un nou început. Pe dracu! M-am trezit iar cu o durere de cap. De la un timp mă doare cam des, îmi zic iar că o să fac o vizită la medic, pentru un control de rutină. Mă ridic din pat, îmi fac o cafea + o tigară, combinația perfectă pentru un început de zi. Mă uit la telefon, 7 apeluri pierdute și 2 mesaje. Zâmbesc și-mi zic în gând ” Ce bine e să ignori, să plătești cu aceeași monedă. „ Și îl las asa, nu-i răspund. N-am de ce, nici el nu mi-a răspuns mie zile în șir, acum plătește. ”Ce, i s-a făcut brusc dor de mine? L-a apucat interesul?„ Mă amuz eu puțin. 8:35. Gata! Sting repede țigarea și mă bag sub duș. Ah, cât de plăcut e să-l simți cum îți mângâie pielea când nimeni altcineva nu o face. Ce alinare plăcută. Încep să mă joc cu gelul de duș pe pielea fină pentru câteva minute bune, amintindu-mi de momentele petrecute cu el.. Și îmi aduc iar aminte că nu sunt așa puternică precum încerc să fiu. N-aș mai fi ieșit din duș dacă n-ar fi sunat telefonul ăla idiot, amintindu-mi că trebuie să plec. Ies repede, mă șterg din câteva mișcări de prosop, mă acopăr în el și îmi caut hainele. Aleg o rochie neagră destul de scurtă, dar nu vulgară și o pereche de pantofi de aceeași culoare. Îmi aplic repede rimelul și rujul cel roșu, îmi aranjez puțin părul cu o niște fixativ și am plecat că era deja trecut de 9:30. Mult prea mult trafic, așa că decid să iau autobuzul și mă gândesc dacă are rost să trec azi pe la liceu. Cobor trei stații mai încolo, moment în care primesc un mesaj: ”Anulează tot ce ai de făcut azi, stai cu mine. Zimi unde ne vedem. I.„ Poftim? Iar tu? Iar îmi dai planurile peste cap?... Chiar daca mi-am zis asta, așteptam cu nerăbdare să-l văd din nou, poate mai mult ca oricând. Mi-era dor. Zâmbesc și îi scriu înapoi: ”Sunt la Universitate, te aștept aici. A.„

Scrisoare către..... nimeni.

Da, îți scriu a nu știu câta scrisoare, pe care desigur n-o să ți-o trimit. Nu pot.Au fost rânduri cu sutele, cu mii si mii de gânduri, dar cui îi pasă? Ție oricum nu. Și poate că e mai bine. Nici nu știu dacă vreau sau nu să aflii de asta, de locul unde-mi aștern gândurile. Alea pe care nu am destul curaj să ți le spun în față, la dracu. Scrisoare către nimeni?Niciun destinatar? Defapt.. Era catre tine, doar că tu acum, n-ai mai rămas nimic, cred,sper. Încerc să cred asta, mă chinui pe mine. În zadar. Nu-ți pasă. Cred că niciodată nu ți-a păsat.
Încet, încep să trec peste tine. Încep să mă gândesc mai mult la mine, să am grijă de mine.. , tu distrează-te, simte-te bine cât poți, cu cine poți. Pentru că ăsta e singurul lucru pe care ai știut întotdeauna să-l faci.
Închei aici deși aș mai avea multe să-ti spun, n-are rost. Vorbesc singură, iar.

Încercări.

Nu mai am nimic de pierdut, știu. Poate că odată am avut totul, sau așa doream să cred. El. El era totul, și chiar dacă nu s-a meritat măcar pentru un minut, totuși continuam să-l cred. Mă mințea, știam. Dar adoram modul în care o face. Poate c-am greșit, sau poate nu. Asta e.
Până aici a fost. Am râs, am plâns. Singură sau împreună, nu mai contează. Tot ce știu e că trebuie să trec peste. Peste tot, peste tine, peste mine, peste ei..
O să încerc să am grijă de mine mai mult, și sunt poate destul de mândră de mine, ptr că am reușit cumva să rezist până acum la tot ce a fost.

Oare cât o să mai țină? Întrebare fără răspuns.

Atâta iubire, of !

Păi.. Marți, 14 februarie, ziua iubirii, sună bine, nu? Da, știu. Pentru voi, că pentru mine nu.
Uram ziua asta de când eram mică, prea multă iubire în jur. Și nu, nu mă înțelege greșit. N-am nimic cu iubirea, dragostea, sentimentul. Iubiți-vă frate până nu mai puteți, dar făceți-o sincer. Măcar atât, pentru ziua asta!

Amintiri.

E trecut de ora 2:00 dimineața, duminică... O, da! frumos spus.. Doar că aici e diferit..

Ea... aceeași ea, mereu plictisită de viață, fară a mai schița un zâmbet de ceva timp.. Simte cum energia începe să îi scadă tot mai mult.. Oh, la dracu! Măcar dacă aș putea adormi pentru câteva minute, măcar să uit puțin de tot ce se întâmplă aici, să-mi fie bine. ...

Pe cine mint ? Cum să-mi fie bine când mă simt mai murdară ca oricând,fără niciun pic de putere, deși în ziua precedentă am stat numai in pat ? Sunt murdară de tine..

Mă ridic din pat, îmi pun laptop-ul în brațe, iau o țigară și caut bricheta prin pat, pe unde am lăsat-o acum cateva minute .. și nu e. Unde dracu te-am pus și pe tine?! în fine. Reușesc după vreo 5 minute de căutat să-mi aprind drogul. Încep să răscolesc prin PC tot ce se poate și ce găsesc? folderul întreg cu pozele tale.Credeam că l-am șters.. Așa cum m-ai șters și tu din viața ta.
Îmi vine să înjur, și chiar să-l șterg, dar ceva nu mă lasă, și apuc să mă uit peste ele pentru a nu știu câta oară.. Căcat.

- O minciună este doar o poveste frumoasă, pe care cineva a distrus-o cu adevărul.

ATENTIE: A. a zâmbit.

A. a fost văzută zilele acestea, zâmbind și radiind cum nu o mai făcuse de ceva vreme.

Motivul ? Nu se știe exact, doar ea îl cunoaște. Din ce se aude momentan, pare a fi vorba de ceva cineva.

Să fie ăsta motivul fericirii ei?

Fum, praf, tot.

Scriu.. nu știu ce, dar o voi face, din nou și din nou, până va ieși ceva bun de citit.

Încerc iarăși să-mi pun gândurile pe foaie, deși nu e prea ușor într-o clasă în care haosul imens persistă, ascuns sub fețele zâmbitoare ale puștilor tipici de aici. Nu sunt multi cei care ies în evidență sau mulți care știu să facă asta decât prin zgomotul asurzitor al vocilor lor, amestecate..

Dar nu mă mai interesează nimic, am ajuns să fiu imună la aproape toate sunetele și cuvintele din jur. Să fie bine oare? Da, e bine.. Pentru că eu n-am nimic în comun cu lumea lor, universul genului ăsta de persoane îmi este total paralel.

Ei sunt plini de viață... pe când eu? eu nu sunt. Am ajuns să trag încet și din ultimul fum al fericirii mele, o fericire pierdută demult, mult prea devreme.

Și venind vorba de fum.. respir cu toată forța și setea mea,în baie, ultimul fum al ultimei țigări pe care o fumasem cu puțin timp în urmă... Și o fumasem pe sec, ascunzâdu-mă de profesorii imbecili incompetenți, care puteau să apară.

Și s-a terminat.. ! Și am blestemat-o din nou.. atât pe ea, cât și pe mine, și mi-am spus pentru a nu știu câta oară că o să mă las..

Am mințit, m-am mințit, DIN NOU, știu că nu voi putea să renunț, nu atâta timp cât ele îmi mai dau putere.. Putere să trec peste tot, peste cronicile murdare din fiecare zi a vieții mele, o viață simplă, dar obositoare. ...