Mai nou aproape toată lumea te rănește. Am învățat să nu-mi mai deschid sufletul în fața oricui, m-am zidit în propria mea lume. O lume în care nu oricine poate să intre, iar dacă o face, ori are ceva foarte special, ori chiar merită asta. Cei care mi-au mai rămas prieteni sunt foarte puțini și îi pot număra pe degetele de la o mână, dar nu regret nimic, toată lumea pleacă și vine alta în loc. Nimeni nu rămâne aici pe veci. Și nici n-am nevoie. M-am schimbat. Mi-am închis sentimentele într-un plic, pe care l-am aruncat într-un sertar vechi, acolo va rămâne pentru mult timp. -deleting all feelings for everyone- Mai bine îmi iau un câine. Am chemat o amică și ieșim în oraș, vreau să beau. Nu, nu de supărare, ci pentru a-mi îngropa vechea viață și a-i spune bun venit celei noi.
Închid laptop-ul unde scriam rândurile astea și mă apropii de dulap. Îl deschid și mă uit în gol, iau repede o pereche de blugi tăiati, făcuți de mine după propriul plac, o bluză in carouri și o pereche de pantofi. Le arunc pe mine haotic și îmi întind părul, un machiaj negru, ușor, puțin ruj roșu închis și gata. Respir adânc, timp în care ajunge și R.
-Ești gata?
-Aproape, dau eu din cap.
-A, o să mergem undeva unde o să îți placă, ceva asemănător cu modul de viață pe care îl vrei.
Mă uit puțin în ochii ei și îi zic că astă seară mergem unde vrea ea, nu-mi pasă. Vreau să trăiesc din nou.
EDIT: A. ajunge acasă și e beată cum n-a mai fost de mult timp, ea nu bea, decât foarte rar, dar când o face, înseamnă că are un motiv întemeiat.E obosită.
Continui să scriu pe blog, îmi aștern sufletul, încercând să-mi amintesc ce am făcut în seara asta. Tot ce-mi amintesc este că m-am luat în gură un o tipă necunoscută de la bar, sfârșindu-se prin a-i da o ușă în cap, cea de la baie.. așa, as a gift. Îmi pare rău totuși că n-am bătut-o mai rău, merita. Prea mult tupeu pe pițipoancele din ziua de azi.
