Am lipsit.. știu. Puțin, și totuși.. s-au schimbat atâtea.. Oameni, lucruri. Eh.
Am revenit, mi-am reîncărcat bateriile,chiar dacă mediul nu a fost chiar atât de liniștitor. Dar tot mă simt slabă și neputincioasă în fața atâtor răutăți. De ce mă plâng? Și eu am fost la fel, și sunt. Nu mă schimb. Nu pot. Nu vreau. N-am de ce, nimeni nu merită să fac asta. Nu mai există nimeni în care să te încrezi..
Cu toate astea încerc să mai am grijă și de mine, îmi promit, zicându-mi asta în gând pentru a nu știu câta oară. Îmi fac repede un ceai fierbinte, cu multă lămâie și miere, că e mai sănătos decât toate porcăriile de medicamente, și mă pun în pat. Răsfoiesc puțin blogul și într-un final adorm gândidu-mă că ar trebui să mă schimb... Sau poate nu. :-)

-Ceea ce primești în viață nu e întotdeauna ce aștepți. Este ceea ce meriți, pentru tot ce ai făcut.