Da, îți scriu a nu știu câta scrisoare, pe care desigur n-o să ți-o trimit. Nu pot.Au fost rânduri cu sutele, cu mii si mii de gânduri, dar cui îi pasă? Ție oricum nu. Și poate că e mai bine. Nici nu știu dacă vreau sau nu să aflii de asta, de locul unde-mi aștern gândurile. Alea pe care nu am destul curaj să ți le spun în față, la dracu. Scrisoare către nimeni?Niciun destinatar? Defapt.. Era catre tine, doar că tu acum, n-ai mai rămas nimic, cred,sper. Încerc să cred asta, mă chinui pe mine. În zadar. Nu-ți pasă. Cred că niciodată nu ți-a păsat.
Încet, încep să trec peste tine. Încep să mă gândesc mai mult la mine, să am grijă de mine.. , tu distrează-te, simte-te bine cât poți, cu cine poți. Pentru că ăsta e singurul lucru pe care ai știut întotdeauna să-l faci.
Închei aici deși aș mai avea multe să-ti spun, n-are rost. Vorbesc singură, iar.
Las' sisw, toate trec :(
RăspundețiȘtergere