Am observat că în ultimul timp nimănui nu-i mai pasă de nimeni. Ajungi să fi rănit chiar de persoanele la care, probabil, ţineai cel mai mult. Şi nu le pasă, chiar dacă te văd în starea asta, le doare în fund. E greu să te gândeşti că tocmai când ai reuşit să-ti deschizi sufletul în faţa lor şi îl serveşti în palmă, ţi-l prind frumos şi îl zdrobesc cu zâmbetul pe buze fără niciun resentiment. Aşa am ajuns noi, încet, nişte oameni cu trăsături departe de a fi fiinţe umane. Măcar de-am fi animale, dar nici animale nu suntem. Ele nu rănesc voluntar.. sau cel puţin nu-şi bat joc.
"-Eşti rănit de persoane pentru care ţi-ai da viaţa.. Mirific."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.