Moment.

 
   -Lupţi, dar cât poţi lupta cu indiferenţa..?
  Vine un moment În care trebuie să renunţi. Trebuie să pui stop fără să-ţi pese de ce vei simţi sau ce se va întâmpla. Pleacă, nu mai privi în urmă şi uită de toate şi de toţi care demult făceau parte din viaţa ta. Există un motiv pentru care ei acum nu mai sunt lângă tine.
   El şi-a terminat de jucat rolul. A avut timp să demonstreze, să-i pese, sau să simtă. A avut atâta timp pe care alţii l-ar fi apreciat înzecit. Acum s-a terminat. E timpul ca eu să o iau de la capăt, iar el să rămână în trecut şi să aştepte o altă idioată ce va oferi sentimente gratuite fără a aştepta nimic la schimb.
  Va veni totuşi timpul în care va fi el pus în această postură şi atunci va înţelege ce înseamnă. Va înţelege că sunt puţini cei dispuşi să ofere fără a aştepta nimic la schimb. Va înţelege că a făcut greşeli peste greşeli şi că e prea târziu să le mai poată îndrepta. Va înţelege că totul are un final! Dar când el va şti toate astea eu voi fi plecată departe, ţinând pe altcineva de mână fără să-mi mai pese de trecut.. Cred.